Exista ceva, ce ne leaga de anumiti oameni. De multe ori spunem ca nu putem descrie acel lucru. Dar daca stam destul de mult si ne gandim la acel lucru, il putem descrie. Cu totii cunoastem oameni care ne sunt foarte dragi, cu care am dori sa petrecem cat mai mult timp. Dar din motive cat se poate de obiective (distanta de exemplu, fie ea masurata in km. sau distanta dintre lumea noastra, adesea fiind descrisa ca potrivnica, si lumea cealalta, pe care ne place sa ne-o imaginam mai buna), acest lucru nu este (mereu) posibil. A sosit momentul adevarului: pentru mine oamenii sunt foarte importanti. Sunt izvor nesecat de inspiratie si putere. Acum o sa spuneti ca vad lumea cu ochelarii roz. Nici pe departe. Nu-mi place rozul. Sunt foarte constienta de faptul ca oamenii sunt in marea lor majoritate oportunisti, fatzarnici. Dar vorba aceea: "Alte masti, aceleasi fete,/ Alte guri, aceeasi gama,/ Amagit atat de-adese,/ Nu spera si nu ai teama". Sau daca nu va place repertoriul nation...
Un blog cu si despre paradoxuri