Asta e una din vorbele celei mai bune prietene a mele, si daca ar stii ca functioneaza ca argument suprem pentru a ma ruga ceva, as fi in mare bucluc. Dar ce bine ca nu stie, si nici nu va afla vreodata. Si asta pentru ca ea intr-adevar este omul caruia i se potrivesc fluturii si florile, dar nu in stilul flowerpower, ci unul fain, al ei personal.
Insa nu, nu o sa vorbesc despre fluturasi si gaze si alte imagini de genul. M-a dus gandul la altceva, si anume la efectul de fluture. Teoria spune urmatorul lucru:
"The butterfly effect is a phrase that encapsulates the more technical notion of sensitive dependence on initial conditions in chaos theory. Small variations of the initial condition of a dynamical system may produce large variations in the long term behavior of the system."
Dar ea mai spune si:
"The phrase refers to the idea that a butterfly's wings might create tiny changes in the atmosphere that may ultimately alter the path of a tornado or delay, accelerate or even prevent the occurrence of a tornado in a certain location. The flapping wing represents a small change in the initial condition of the system, which causes a chain of events leading to large-scale alterations of events."
Daca v-au speriat termenii precum: teoria haosului, sistem dinamic si altele de genul, nu va impacientati. Putintica rabdare.
Vara asta am avut ocazie sa plec la CERN, in Elvetia, acolo unde se afla LHC si se pune la cale sfarsitul lumii. Oare am contribuit si eu cu ceva? Nu prea cred ca am eu bafta asta. Distrugatoare mica ce sunt eu, ce nu cred in teorii conspirationiste. Excursia asta a fost in cadrul unui curs de vara de 10 zile legat de fizica, ce urma sa ne plimbe de la telescop pana la LHC.
In timpul celor 10 zile am inteles de ce fizicienii sunt inclinati spre filosofie. Nici nu e de mirare, mai ales la cei care lucreaza in domeniul fizicii nucleare. Trebuie sa lucreze cu o serie de ipoteze, sa vada la ce ar duce daca ar fi asa pentru a putea explica ceea ce exista deja. Paradoxal nu, sa cauti undeva, in domeniul infinitezimalului. Si la ipoteze vechi, ce deschid fiecare ipoteze noi, nicio mirare ca se intalnesc fizica si filosofia.
Dar sa luam un exemplu din viata noastra, fara sa ne gandim la bozomi, fotoni, electroni. De cate ori nu ni s-a intamplat sa ne gandim de ce merge un anumit lucruc asa cum merge el, fie bine sau rau? Daca merge bine, unii inclina sa spuna ca e mana celui de sus, daca merge prost, e coada celui de jos. Si sa mai zica cineva ca omul nu e o fire duala. Omul nu e nici bun, nici rau, e uman. Si cu cat o sa inteleaga lucrul asta mai repede, cu atat mai bine.
Si in categoria asta a umanului intra, in umila mea parere, si treaba asta cu efectul de fluture, aplicata la vietile noastre de furnici. Omul ia decizii de mai multe ori pe zi, incepand de la ce haine sa ia pe el, pana la decizii de genul pe cati ani ia un credit, in ce oras cauta un job. Daca tot am zic de "el" si am vorbit de fotONI, elecrtONI, sa il botezam Ion.
Si peste cativa ani, Ion se va intreba cum de a ajuns sa ii mearga cum ii merge. Exista posibilitatea ca el sa aiba un super-servici si creditul e platit in 10 ani (credit din ala serios pentru casa), ca are si masina, si o femeie cu care sa imparta norocul lui. Dar la fel exista si cealalta extrema: sa nu gaseasca job, sa piarda casa pe care o luase cu credit dar nu a mai avut bani sa o plateasca, drept urmare nu are nici masina, si nici nevasta. Asta ca sa numesc numai cele doua situatii extreme. Bineinteles ca exista si toate combinatiile imaginabile cu variabilele prezentate in aceste doua scenarii. Imi dati dreptate ca daca e sa ne gandim la toate, avem parte de un mic haos? Ei, si acum, schimbati cate o variabila si incercati sa va imaginati efectele ei. Ei, cam asa vad eu efectul de fluture.
Si asta se aplica in multe situatii. Acum unii o sa fie inteles ca eu sunt atee si nu recunosc mana divina ce a fost in joc la aceste situatii. Eu nu spun decat ca exista de foarte multe ori o explicatie cat se poate de simpla si logica (!) la evenimente. Da, eu nu cred. Nu cred ca divinitatea ne ia de mana ca pe un copil de gradinita si ne spune ce avem de facut pentru a ne merge bine, sau din contra, ne ia si ne preda educatoarei rele pentru a ne pedepsi pentru ca nu am fost cuminti. Avem un creier si cu el luam decizii. Acum dupa ce criterii, e la liberea noastra alegere. Si da, aici vine partea unde spun ca eu cred, cred ca uneori simtim imbolduri si impulsuri spre a face sau spune anumite lucruri pe care nu ni le putem explica in prima instanta. Dar astea nu sunt decat alte variabile intr-un mare sistem ale carui origini inca nu le-am descoperit, noi ca oameni nu le-am descoperit.
As vrea numai ca data viitoare cand credeti ca s-a intamplat ceva inexplicabil, ceva fantastic, sa va ganditi putin la efectul de fluture si sa va luati putin timp sa analizati situatia. Inca mai e asa de inexplicabila?
Poate vreau sa strivesc corola de minuni a lumii, dar numai acea falsa, ca in povestea cu Harap-Alb si proba cu cele doua fete de imparat, una adevarata si cealalta numai imaginea ei. Nu uitati ca aveti mereu o regina a albinelor sa va ajute, pentru ca intr-adevar, adevarul este un pic mai intepator.
Vara asta am avut ocazie sa plec la CERN, in Elvetia, acolo unde se afla LHC si se pune la cale sfarsitul lumii. Oare am contribuit si eu cu ceva? Nu prea cred ca am eu bafta asta. Distrugatoare mica ce sunt eu, ce nu cred in teorii conspirationiste. Excursia asta a fost in cadrul unui curs de vara de 10 zile legat de fizica, ce urma sa ne plimbe de la telescop pana la LHC.
In timpul celor 10 zile am inteles de ce fizicienii sunt inclinati spre filosofie. Nici nu e de mirare, mai ales la cei care lucreaza in domeniul fizicii nucleare. Trebuie sa lucreze cu o serie de ipoteze, sa vada la ce ar duce daca ar fi asa pentru a putea explica ceea ce exista deja. Paradoxal nu, sa cauti undeva, in domeniul infinitezimalului. Si la ipoteze vechi, ce deschid fiecare ipoteze noi, nicio mirare ca se intalnesc fizica si filosofia.
Dar sa luam un exemplu din viata noastra, fara sa ne gandim la bozomi, fotoni, electroni. De cate ori nu ni s-a intamplat sa ne gandim de ce merge un anumit lucruc asa cum merge el, fie bine sau rau? Daca merge bine, unii inclina sa spuna ca e mana celui de sus, daca merge prost, e coada celui de jos. Si sa mai zica cineva ca omul nu e o fire duala. Omul nu e nici bun, nici rau, e uman. Si cu cat o sa inteleaga lucrul asta mai repede, cu atat mai bine.
Si in categoria asta a umanului intra, in umila mea parere, si treaba asta cu efectul de fluture, aplicata la vietile noastre de furnici. Omul ia decizii de mai multe ori pe zi, incepand de la ce haine sa ia pe el, pana la decizii de genul pe cati ani ia un credit, in ce oras cauta un job. Daca tot am zic de "el" si am vorbit de fotONI, elecrtONI, sa il botezam Ion.
Si peste cativa ani, Ion se va intreba cum de a ajuns sa ii mearga cum ii merge. Exista posibilitatea ca el sa aiba un super-servici si creditul e platit in 10 ani (credit din ala serios pentru casa), ca are si masina, si o femeie cu care sa imparta norocul lui. Dar la fel exista si cealalta extrema: sa nu gaseasca job, sa piarda casa pe care o luase cu credit dar nu a mai avut bani sa o plateasca, drept urmare nu are nici masina, si nici nevasta. Asta ca sa numesc numai cele doua situatii extreme. Bineinteles ca exista si toate combinatiile imaginabile cu variabilele prezentate in aceste doua scenarii. Imi dati dreptate ca daca e sa ne gandim la toate, avem parte de un mic haos? Ei, si acum, schimbati cate o variabila si incercati sa va imaginati efectele ei. Ei, cam asa vad eu efectul de fluture.
Si asta se aplica in multe situatii. Acum unii o sa fie inteles ca eu sunt atee si nu recunosc mana divina ce a fost in joc la aceste situatii. Eu nu spun decat ca exista de foarte multe ori o explicatie cat se poate de simpla si logica (!) la evenimente. Da, eu nu cred. Nu cred ca divinitatea ne ia de mana ca pe un copil de gradinita si ne spune ce avem de facut pentru a ne merge bine, sau din contra, ne ia si ne preda educatoarei rele pentru a ne pedepsi pentru ca nu am fost cuminti. Avem un creier si cu el luam decizii. Acum dupa ce criterii, e la liberea noastra alegere. Si da, aici vine partea unde spun ca eu cred, cred ca uneori simtim imbolduri si impulsuri spre a face sau spune anumite lucruri pe care nu ni le putem explica in prima instanta. Dar astea nu sunt decat alte variabile intr-un mare sistem ale carui origini inca nu le-am descoperit, noi ca oameni nu le-am descoperit.
As vrea numai ca data viitoare cand credeti ca s-a intamplat ceva inexplicabil, ceva fantastic, sa va ganditi putin la efectul de fluture si sa va luati putin timp sa analizati situatia. Inca mai e asa de inexplicabila?
Poate vreau sa strivesc corola de minuni a lumii, dar numai acea falsa, ca in povestea cu Harap-Alb si proba cu cele doua fete de imparat, una adevarata si cealalta numai imaginea ei. Nu uitati ca aveti mereu o regina a albinelor sa va ajute, pentru ca intr-adevar, adevarul este un pic mai intepator.
