Trenule, bagaj mare!

Acum cativa ani, o prietena buna mi-a spus un lucru fain. (Doar in caz ca va mirati, prietena inca mai exista, si inca e prietena buna; numai timpul e trecut, nimic altceva.)

Se intampla sa fie o vreme cand aveam multe pe cap, gen decizii, probleme. Ce mai, intr-un cuvant erau "griji". Si erau cele mai mari fiindca erau ale mele. Si vazandu-ma asa abatuta, m-a luat cu ea la gara, cand trebuia sa isi ia bilet pentru un drum ce urma sa il faca. Eu am vrut sa intru, dar ea m-a oprit spunandu-mi:
- Nu intri cu mine, stai aici afara, te pui pe banca si astepti pana vine primul tren. Apoi incepi sa te gandesti la tot ce te apasa si "urci" acele lucruri in tren. Si cand pleaca trenul, sa le lasi si pe ele sa plece cu el.

Zis, si urmat, ca de facut nu prea poate fi vorba. Pentru ca stiti si voi, teoria ca teoria, dar practica ne-omoara, tova... , prieteni!

Dar in timp am mai facut lucrul asta. Principiul e simplu: devii constient de ce se intampla cu tine si triezi cele bune de cele rele si cele rele se duc pe apa Sambet... pardon, pe sinele ferate.

Stiu, nu e simplu, dar e un prim pas. Si stiti care e partea faina? Exista asa de multe trenuri si sunt asa de incapatoare...!!!

P.S. Va intrebati ce s-a intamplat cu "grijile" mele? Simplu, s-au transformat, acum am altele.